Serpii din cenusa

A trecut un an de la incendiu, si fire de cenusa inca impresoara atmosfera. Azi m-am uitat la poza ta -o fac adesea, dar azi am realizat ca ma uit la un strain. Cine esti? Cine ai fost tu sa ma cutremuri asa? Sa lasi pustiu in urma. Nu-mi aduc aminte nici de omul ce te-a iubit, e un strain de asemenea. Tot ce stiu ii ca nu stiu nimic inca.

In iarna vietii mele am intalnit un suflet radiant zilele trecute. E unul din acele suflete despre care se pot scrie povesti. Indragostit? Poate. Dar totodata detasat. Nu apartinea planului fizic. Simteam totusi ca am intalnit pe cineva important. Fiinta asta traieste tot dupa ceea ce tanjesc, dar asa cum sunt oamenii, tanjim dupa mai mult: ea tanjea dupa iarba mai verde a celuilalt plan, asa cum tanjeam dupa ceea ce avea ea.

Ma simteam ca un vampir in preajma ei. Povestile ei erau ca lemnele pe un foc bine asteptat in frigul ce parea a nu mai pleca. Timpul scurt si felul meu de a fi, a obtinut, is sigur, firimituri. N-am fost niciodata un impatimit la a intinde pe foaie intamplari bune. Pana si intamplarea asta are in ea un ton melancolic, nostalgic. M-am nascut intr-o zi ploioasa de februarie, poate asta imi si dicteaza felul de a fi. Insetat in ploaie...

O scena dintr-un film recent mi s-a intiparit in scoarta. Cand vedem pe cineva, cand experimentam acea dragoste la prima vedere..ce simtitm? un plus sau un minus? Nu stiu ce-a fost la mine, ar trebui sa ma simt norocos sa fi intalnit asa o persoana, si totusi ca doi serpi, sentimentul de goliciune si de dor se au in stransoarea mortii, care pe care... care pe care...

Bucla

   Niciodata nu a inteles cu adevarat lumea asta. Adica, pana la urma,cine crede ca a inteles-o, ar fi bine sa fie pregatit de o palma peste ceafa. Cateodata se agata de sfori, iar de cele mai multe ori, firicele efemere ii scorojeau palmele tamplelor obosite. N-a mai simtit o sfoara de mult timp. La inceput nu percepea leganatul asta. Nu cunoscuse altceva decat primul avant. In veacul de aur nu stia decat a privi inainte, unde orizontul era plin de check-point-uri. Sfoara se transforma incet insa, si nu observase decat in momentul in care se pomeni pe o lungime de fir de par. Ii urmari lungimea in jos pentru prima data ,si cu privirea simtea gustul marului interzis. Firul parea a rezista totusi,de multe ori mirare si pentru el.
   Isi indrepta privirea inainte. Check pointurile disparura... o sumedenie de usi isi facura aparitia insa. Leganatul a devenit si el static. Se afla intr-un vid infinit ,inconjurat de posibilitati, frici si sperante. Spatiile dincolo de usi erau necunoscute, iar fiecare spatiu te primea dandu-ti permisia sa te intorci la punctul zero, dar altele....ei, altele, inchideau usa in spatele tau fara a-ti da sansa de a te intoarce. Acolo era locul in care te dedublai. Practic te scaparai fara sa iti doresti de o parte din tine. Partea sadica a situatiei era ca ti se dadea voie sa contemplezi asupra imaginii si vedeai cum practic moare asfixiata silueta aia familiara. Cu fiecare contorsionare finala, o dedublare era pregatita pentru urmatoarea usa ferecata. O bucla vicioasa infinita. Un cerc presupune o perfectiune si un echilibru. Era departe de asa ceva.

franturi (II)

Traia niste zile de pagini albe...nu simtea nimic,si nimicul ala il strabatea in lung si-n lat,suierand atata de asurzitor ca ii ridica semne de intrebare..."de ce?" .."o fi anotimpul" o voce fada ii raspunse...alta "poate ai fost gol intotdeauna"...la care alta..."ii absurd...ai simtit..am fost toti martori"..."dar daca vei ramane asa acum?" ...Nu stia cu ce sa se linisteasca..."Cum sa te linistesti in liniste?"..si isi dadea seama ca exista mai multe tipuri de linisti...asta nu era una dintre cele bune. Si din intrebare in intrebare isi ciuli subit urechile ..suieratul golicios se opri... Era intuneric...o lumina plapanda si slaba ii batea la fereastra, si un sentiment de caldura il invada...era liniste...iar intrebarile incetara ..."pentru acum,ii bine...ii bine..." ,isi sopti el...