Frunza de nuc
...lumini convalescente pale in noapte si niste garaje posomorate asternute in intuneric se pierdeau pe langa mine sau un eu indepartat de-al meu le sesiza indoielnica prezenta.O realitate rupestra isi creea ecoul in dubiul ce-l aveam asupra prezentului si existentului.Noaptea de toamna mirosea totusi a realitate,desi totul parea un vis,aveam nevoie de o dovada...ca un Toma confuz la cele petrecute.Degete pierdute se intinsera dintr-un instinct spre o frunza trecatoare...
Stranie senzatia...simtul tactil simti o prezenta de viata atat de intensa.Trebuie sa fi fost contrastul...cu corpul lipsit de viata de cealalta parte.Batai la granita vidului interior bubuiau ca niste tobe;un fel de ciocanit la usa,un musafir curios...dar casa era goala...
Si totusi ma intrebam cum poate fi atata viata intr-o ecrescenta atata de mica...Treptat mi-am dat seama ca ma simteam atata lipsit de elemntul asta ,incat incercam sa "o fur" din ceea ce imi mangaia liniile palmei...Incet isi pierdu forma in fosneturile "furacioase"...Amintiri de copilarie mi-au trezit mirosul unei frunzi de nuci...Si un alt simt il trezesc sa verifice amintirea...Pana si mirosul emanat era viata...si totusi nu era nimeni acasa...
Ceata se asternu...erau gandurile mele la tine si o frunza de nuc ce se agata de realitati efemere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu