Momentum

...se uita imprejur cu ganduri statice.Realiza ca nu il parcurge nimic...se simtea bine....dar era un bine inert.Doua adolescente in fata lui pierdute in conversatii monosilabice cu nasul in telefon, fiecare ii strabateau culoarea ochilor,dar imaginea reflectata era la limita dintre transparenta si opacitate,acolo unde negrul intalneste albul...era o curiozitate imbinata cu nepasare...era in lumea lui,dar in afara lui.Parasise realul,dar era mai realist ca niciodata...dupa mult timp abandonase omenescul.Era din cale afara multumit in a fi un simplu observator.Daca cineva i-ar fi vorbit ar fi trecut precum existenta aferenta era intr-un alt plan invizibil inaccesibil lui.Era liber si stapan pe sine.La un moment dat chiar se recunoscu dintr-o alta personalitate,si mai putin sa isi zica "ce faci batrane?de cand nu te-am mai vazut"...dar raspunsul veni sub forma unui zambet si atat.Stia ca este  un moment efemer,si ca demonii vor veni din nou la un moment dat,dar nu-i pasa...nu-i pasa de nimeni si nimic...existau doar lucruri de facut...si atat...

Dar toate astea erau ieri...

Charles Bukowski - Bluebird

franturi(I)

...traia intr-o lume atat de vasta,si totusi se limita la una exponential redusa.Se atasa usor de oameni si mai ales de locuri, sau dimpotriva , ii tinea strans langa el uneori pe cei ce ii mai avea...cand totul era clar ca ii atata de efemer.Se gandea ca omul ar trebui pur si simplu sa isi ia zborul dintr-un loc in altul...sa isi ia inima in dinti ,si sa...traiasca...Dar ii placea sa umble cu amaraciunea in el ,cu gandul la timpul liber si la confortul ce presupunea ca i-l aducea...Cugeta din cand in cand la lucrurile astea...iar intotdeauna orice realitate isi alegea,ori erau zece usi si numa patru chei,ori viceversa si incepea sa incerce usile...scartaiau,erau blocate,intunecate,pareau a nu duce nicaieri,si mai era una din cand in cand cu o fereastra...si atunci mai zambea...dar mult prea rar pentru o viata de om...

...incepuse sa fie iritat de ideea inexistentei unor reguli...nu exista absolut nici o regula...totul ii era haos...si incepuse sa creada ca problema fundamentala era ca incerca sa rezolve cuadratura cercului.Se atasa usor de oamenii cu adevarat curiosi de el...Poate ca era un om mai sociabil decat credea...dar era o lume totusi cu prea putina curiozitate...si rar ii batea cineva in poarta sufletului.Si cand si acei putini dispareau din peisaj,dadea cu ciocane in stanga si in dreapta...inchidea usa cu usa...si cu fiecare rupere,era undeva tot mai in spate...iar curiozitatea proprie era tot mai precara...

...

One day...

back and forth....back...and....forth...

I woke up smiling...you, sitting next to me, asked sleepy, why am i smiling ?i replied joyfully: you were smiling to me in my dream...And the two points of your lips started lifting up...

back and forth...back...and...forth....perhaps one day we'll meet somewhere in between...wouldn't that be nice...

https://www.youtube.com/watch?v=EP0l5p9jo6Q