Momentum

...se uita imprejur cu ganduri statice.Realiza ca nu il parcurge nimic...se simtea bine....dar era un bine inert.Doua adolescente in fata lui pierdute in conversatii monosilabice cu nasul in telefon, fiecare ii strabateau culoarea ochilor,dar imaginea reflectata era la limita dintre transparenta si opacitate,acolo unde negrul intalneste albul...era o curiozitate imbinata cu nepasare...era in lumea lui,dar in afara lui.Parasise realul,dar era mai realist ca niciodata...dupa mult timp abandonase omenescul.Era din cale afara multumit in a fi un simplu observator.Daca cineva i-ar fi vorbit ar fi trecut precum existenta aferenta era intr-un alt plan invizibil inaccesibil lui.Era liber si stapan pe sine.La un moment dat chiar se recunoscu dintr-o alta personalitate,si mai putin sa isi zica "ce faci batrane?de cand nu te-am mai vazut"...dar raspunsul veni sub forma unui zambet si atat.Stia ca este  un moment efemer,si ca demonii vor veni din nou la un moment dat,dar nu-i pasa...nu-i pasa de nimeni si nimic...existau doar lucruri de facut...si atat...

Dar toate astea erau ieri...

Charles Bukowski - Bluebird