Dintr-un munte,un graunte,
o
adiere de soapte ti-am furat.
Iti suspini linia gatului
intr-un val de
unduire si uimire.
Ma privesti cu o
curiosenie pandoriana
si-mi
reverberezi litere ordonate,
cu
pauze,incantator asezate.
De unde atata sfoara,gandurile a le uni,
ce colinda ca
niste copii,
cu zambete
simetrice,rasete in culori vii
a le urmari, cum
se lasa prada in colturi gri,
lipsite de
melancolii,
ascunse'n panza efemera, de mana aspr'a
lumii,
un loc
luminos-intunecos ,sunt inconjurate de-alte soapte afone,
inspumate de-al
nostru val setos
de cunoastere si
retinere,
unde prapastia
mistuirii o stim,si hop cu hop ne ferim
dar totodata
de-a afla,a sari dorim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu