...traia intr-o lume atat de vasta,si totusi se limita la una exponential redusa.Se atasa usor de oameni si mai ales de locuri, sau dimpotriva , ii tinea strans langa el uneori pe cei ce ii mai avea...cand totul era clar ca ii atata de efemer.Se gandea ca omul ar trebui pur si simplu sa isi ia zborul dintr-un loc in altul...sa isi ia inima in dinti ,si sa...traiasca...Dar ii placea sa umble cu amaraciunea in el ,cu gandul la timpul liber si la confortul ce presupunea ca i-l aducea...Cugeta din cand in cand la lucrurile astea...iar intotdeauna orice realitate isi alegea,ori erau zece usi si numa patru chei,ori viceversa si incepea sa incerce usile...scartaiau,erau blocate,intunecate,pareau a nu duce nicaieri,si mai era una din cand in cand cu o fereastra...si atunci mai zambea...dar mult prea rar pentru o viata de om...
...incepuse sa fie iritat de ideea inexistentei unor reguli...nu exista absolut nici o regula...totul ii era haos...si incepuse sa creada ca problema fundamentala era ca incerca sa rezolve cuadratura cercului.Se atasa usor de oamenii cu adevarat curiosi de el...Poate ca era un om mai sociabil decat credea...dar era o lume totusi cu prea putina curiozitate...si rar ii batea cineva in poarta sufletului.Si cand si acei putini dispareau din peisaj,dadea cu ciocane in stanga si in dreapta...inchidea usa cu usa...si cu fiecare rupere,era undeva tot mai in spate...iar curiozitatea proprie era tot mai precara...
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu