Frunza de nuc

Frunza de nuc

...lumini convalescente pale in noapte si niste garaje posomorate asternute in intuneric se pierdeau pe langa mine sau un eu indepartat de-al meu le sesiza indoielnica prezenta.O realitate rupestra isi creea ecoul in dubiul ce-l aveam asupra prezentului si existentului.Noaptea de toamna mirosea totusi a realitate,desi totul parea un vis,aveam nevoie de o dovada...ca un Toma confuz la cele petrecute.Degete pierdute se intinsera dintr-un instinct  spre o frunza trecatoare...

Stranie senzatia...simtul tactil simti o prezenta de viata atat de intensa.Trebuie sa fi fost contrastul...cu corpul lipsit de viata de cealalta parte.Batai la granita vidului interior bubuiau ca niste tobe;un fel de ciocanit la usa,un musafir curios...dar casa era goala...

Si totusi ma intrebam cum poate fi atata viata intr-o ecrescenta atata de mica...Treptat mi-am dat seama ca ma simteam atata lipsit de elemntul asta ,incat incercam sa "o fur" din ceea ce imi mangaia liniile palmei...Incet isi pierdu forma in fosneturile "furacioase"...Amintiri de copilarie mi-au trezit mirosul unei frunzi de nuci...Si un alt simt il trezesc sa verifice amintirea...Pana si mirosul emanat era viata...si totusi nu era nimeni acasa...

Ceata se asternu...erau gandurile mele la tine si o frunza de nuc ce se agata de realitati efemere...

Chained spirit

You've started putting chains all around you,
Blinded by fake feelings,
You've began tormenting yourself,
The black void is now eating you up,
Twisted realities are burning in a spiral linked to each other,
There's no sunshine,there's no hope,there's no nothing..
Brake the cage if you could,and still trapped you'd feel,
Fight the demons,and scars still there would be.

A voice you hear:
"Free yourself by these darkened poisonous thoughts,
And maybe,a sense of meaning,a sense of living,
A sense of loving,a sense of sharing,
Will fill your hole,
Blue skies will open up."
You succumb to it
And you'd still ask yourself:"Now what?!"

Bula atotinconjuratoare...

Draga ... ,

Azi m-am trezit din nou in fata unor idei care da viata unui zbucium fulminant in mine.Sunt lucruri ce sufletul nu le poate accepta,dar mintea incearca sa le cuprinda.Cred ca se intampla ceea ce se intampla pentru ca empatizez cu fiecare eveniment,fiecare scena a vietii,fiecare persoana,si devin acel moment\fiinta,si detest unde ma trezesc.Simt ca ma arde pe dinauntru,ma face sa urasc lumea asta,sa ma simt ca un neadaptat.

E usor sa traiesti in lumea ta,unde iluziile iti contureaza propriul univers,si ferice de omul nebun ce nu trebuie sa plece urechea la cea mai mica perturbatie din atmosfera.

Imi vin tot felu de alte idei,dar incerc sa ma tin legat de subiect si sa las loc de alte idei pentru viitoarele vartejuri de litere.

Asa ca,zi-mi,cum accepti lumea asa cum ii fara sa te faca sa iti doresti reintoarcerea in bula proprie?Teoriile is asa usoare,pana si sfaturile din citate...dar nu te poti inchina la asa ceva cu adevarat,pana nu iti experimentezi propria existenta in ceva asemanator care sa te faca sa ajungi la o concluzie oglindita cu cea a marilor cugetatori....Unii ar zice la acestea "tinere,tre sa infrunti viata asa cum ii"...dac'ar sti ei cat de batran imi simt sufletul cateodata...Cum sa il infrunt daca nu mai am vitalitatea necesara?Is curios daca la batranete o sa imi simt sufletul voios si jucaus...ce ironie ar fi...

Asa ca ma ingrop din iluzie in iluzie...fiecare isi are medicamentele lui banuiesc... Doar ca ale mele sunt asa efemere...devin intangibile pe zi ce trec...Care sunt medicamentele tale?


Te las cu drag,
Zanzar.

Prapastia

Dintr-un munte,un graunte,

o adiere de soapte ti-am furat.

Iti suspini linia gatului

intr-un val de unduire si uimire.

Ma privesti cu o curiosenie pandoriana

si-mi reverberezi litere ordonate,

cu pauze,incantator asezate.

De unde atata sfoara,gandurile a le uni,

ce colinda ca niste copii,

cu zambete simetrice,rasete in  culori  vii

a le urmari, cum se lasa prada in colturi gri,

lipsite de melancolii,

ascunse'n panza efemera, de mana aspr'a lumii,

un loc luminos-intunecos ,sunt inconjurate de-alte soapte afone,

inspumate de-al nostru val setos

de cunoastere si retinere,

unde prapastia mistuirii o stim,si hop cu hop ne ferim

dar totodata de-a afla,a sari dorim.

The bird

Cold hearted vibe,
Shell to a warm wind of spring you keep.
Cracks begin to open
And forrest's life begins to breath.

Paths forms along the cracks
Forms of  "different strokes" are being born.
Sounds of dreams takes you in
And you'd wish the journey to begin.

The world's open highway you want to take,
Thou' the little streets you wish to walk and feel.
A bird in the sky shows the direction
But the bird's what you'd want to be,
And not just yet, reach the destination.

Pași de dans

Copila confuza,cu zambet de primavara,

Ce-alergi prin multimi,si vezi in fiecare cate-o perla rara

Copila naiva, cu esenta de viata

Ce cu pasi repejori ,pe omul fiara il inconjori

Dar el nu vede,nu aude,

Cu privirea s-a'nvatat a'mpunge,

Fara a o parcurge.

Reveria imperfectiunii,de deslusit ai terminat

O fragmentezi, ca apoi sa o inmanezi

Celui ce lumea cuprinde,dar nu stie a o patrunde!

Si alergi in stanga si in dreapta,

Sufletul sa ti-l cauti.

Cand crezi ca l-ai gasit,

Cu ochii in urma ai pasit.

Si tocmai cand l-ai aflat,

Alta cale ai urmat.

Dar o secunda s-a oprit,

Si timpul s-a'mpartit.

Un buna dimineata s-a trezit

Iar ecoul l-a prelungit.